Strigături teleormănene (1)


Drag, nea Liviu, ăsta îi
Doar la hoţi şi la molâi!

MOLÂU, -ÂIE, molâi, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. [Pl. și: (f.) molâie] – Moale + suf. -âu (sursa: DEX 2009)

Folclor teleormănean


dragnea3

Am căutat cu disperare o rimă la „julă”, dar nu am găsit. Prin urmare, trebuie să ne mulţumim doar cu două versuri albe. Deşi, la drept vorbind, situaţia e cam albastră…

Pluguşor pensionăresc


plugusor

Aho, aho, colegi şi fraţi
Staţi puţin şi m-ascultaţi
Că de-aici din depărtare
Vă trimit şi eu urare.
Nu v-o zic de sub fereastră
La căsuţa dumneavoastră,
Ci v-o zic la telefon,
Prin reţeaua Vodafone!

Peste munţi şi peste văi,
Trageţi brazda măi flăcăi,
Hăi, hăăăăăăi!

Până ieri, alaltăieri
Am fost „domnu´ inginer”,
Am fost oameni însemnaţi,
Miniştri sau deputaţi,
Profesori sau directori
Unii-am fost chiar senatori,
Da´ amu´ un lucru-i clar:
Suntem „domnu´ pensionar”.
Eu vă zic numa´ atât:
Titlul ăsta nu-i urât!

Bine c-am ajuns aici!
Ia pocniţi, băieţi din bici,
Hăi, hăăăăăăi!

Dragă gazdă, să mă laşi
Să îţi amintesc de Iaşi,
De cămin, de facultate,
De distracţiile toate
De Codrescu, de Ciric…
O să lăcrimezi un pic
Amintindu-ţi de Copou,
Da´ te-nveselesc din nou
Amintindu-ţi de-un cămin
Plin de fete, la Puşkin!

Ce mai viaţă…Ce mai trai!
Trageţi coada la buhai,
Hăi, hăăăăăăi!

Dă-le-ncolo de regrete!
D-aia dragi băieţi şi fete
Vă fac grabnică urare,
La toţi şi la fiecare,
Vă urez s-aveţi de toate:
Bani, iubire, sănătate
(Ordinea-i întâmplătoare-
Să-şi aleagă fiecare!)
Linişte şi gânduri bune!
(Veselia nu se pune,
Căci, oricum, ştiu c-o aveţi
Voi, dragi fete si băieţi!)

Printre grajduri şi odăi,
Trageţi brazda măi flăcăi,
Hăi, hăăăăăăi!

Şi la anul când venim,
Tot aşa să vă găsim,
Cu bucatele pe masă
Şi-n pat c-o nevastă grasă,
(Că aşa e mai frumoasă,
Zdravănă şi arătoasă),
Cu ten neted de copil
Si plină de sexapeal,
Cu vin bun şi parfumat
(Un pahar e indicat-
Fac această precizare
Căci nu vreau o acuzare
De îndemn la desfrânare
Şi lipsă de cumpătare…)

Nu mai fiţi aşa molăi,
Şi mânaţi o dată, măi,
Hăi, hăăăăăăi!

De urat am mai ura
Da ni-i că o însera
Şi nu suntem de colea,
Ci suntem din Manoleasa
Unde-i sarmaua cât casa
Şi plăcinta cât îi masa
Şi suntem de la Mitoc
Unde-ngheaţă apa-n toc
Şi sarmalele pe foc!

Cu strujăni şi ciucălăi,
Ia mai faceţi focu´, măi,
Hăi, hăăăăăăi!

Şi acum, în încheiere,
Precum datina o cere,
Stihuri de la pluguşor,
Moştenite din popor:
Hopuri, hopuri, hopurele,
La mulţi ani cu floricele!
Hopuri, hopuri, hopurate,
La mulţi ani cu sănătate!

La urechi cu zurgălăi,
Mutaţi plugul mai flăcăi,
Hăi, hăăăăăăi!

La anul şi la mulţi ani!!!

La Mulţi Ani, România!


tricolor

Steagul meu de la Nucşoara,
Semn că-mi este dragă ţara,
Nu-l pun doar la sărbătoare!
De e ploaie, de e soare,
De e vânt, de e furtună,
Chiar când fulgeră şi tună,
Fluturând parcă vorbeşte:
„Aici un ROMÂN trăieşte!”

Sfat „permakulturnic”


cartofi016-002

Eu nu voi ca să mă laud, nici nu voi să vă-nspăimânt,
Dar  spun că e foarte bine să se bage în pământ
Doar cartof de calitate, răspândit pe plan local,
Ce-şi iubeşte apa, solul şi chiar portul naţional…

(D-aia eu, când pun cartofii şi-mi doresc  să crească mari,
Mă îmbrac în „stil folcloric”, cu cămeşă şi iţari!)